Bine aţi venit la LEAG
LEAG este una dintre cei mai mari producători de electricitate şi căldură din Europa. Compania este deţinută integral de către Regatul Suediei, activând în două sectoare regionale de afaceri: Scandinavia şi Europa Continentală/Marea Britanie. Viziunea LEAG este de a-şi utiliza portofoliul său robust, de generaţie diversificată, pentru a juca un rol cheie în dezvoltarea alimentării sustenabile cu energie.
Lausitz Energie Bergbau AG, responsabilă de mineritul lignitului în Lusacia, şi Lausitz Energie Kraftwerke AG cu centralele sale electrice pe bază de lignit şi gaz din Brandenburg şi Saxonia, împreună cu centralele electrice cu acumulare prin pompare din Germania Centrală formează coloana vertebrală a segmentului german generator de energie.
LEAG nu este doar unul dintre cei mai importanţi furnizori de energie, ci şi unul dintre cei mai mari angajatori şi companii care desfăşoară stagii de ucenicie din estul Germaniei. În schimb, cererea de bunuri şi servicii garantează mii de locuri de muncă în alte companii. Promovarea activă a noilor tehnologii pentru utilizarea responsabilă a resurselor reprezintă un imbold pentru întreaga regiune.
Zăcământul de lignit din Lusacia
Toate activităţile legate de minerit, rafinare şi conversia în electricitate a vectorului energetic intern sunt combinate în Divizia de Minerit a Lignitului & Generare de Energie (BU).
BU Lignit operează cinci exploatări de suprafaţă şi trei centrale electrice din bazinul de lignit din Lusacia. În plus, Lausitz Energie Bergbau AG este operatorul centralei electrice Lippendorf situate lângă Leipzig şi deţinătorul uneia dintre cele două unităţi de generare. Brichetele, lignitul pulverizat şi patul fluidizat de lignit sunt produse din lignit lusacian în uzina de înnobilare Schwarze Pumpe.
Având peste 8.000 de angajaţi, inclusiv peste 700 de ucenici, BU Lignit are sediul principal în Cottbus. În 2013, Lausitz Energie Bergbau AG a extras 63.6 milioane tone de lignit lusacian, generând aproximativ 57 miliarde de kilowaţi pe oră de electricitate din lignit.
Refacerea terenului — Peisajul rămas în urmă după minerit
În Lusacia, nici măcar o tonă de lignit nu este excavată până nu s-a stabilit în prealabil cum va fi compensată intervenţia asupra peisajului existent, cauzată de procesul de minerit. Legile privind protecţia naturii nu doar că ne obligă să restricţionăm intervenţia asupra naturii la un nivel ce nu poate fi evitat, dar şi să îndepărtăm consecinţele unei astfel de intervenţii în mod rapid, eficient şi sustenabil.
Mai mult de jumătate din peisajul consumat de minerit este reîmpădurit. Aceasta este o șansă unică pentru conversie forestieră la scară largă. În caz contrar, astfel de obiective silviculturale pot fi atinse numai de-a lungul a generații întregi de silvicultori. Până în prezent, 30 de milioane de copaci și arbuști au fost plantați pe haldele de steril din Lusacia. Pădurile relativ tinere din jurul localităților Cottbus, Spremberg și Weißwasser au demonstrat deja că speciile de esență tare cu un procent ridicat de foioase pot fi de asemenea plantate în zone sterile.
Industria mineritului amenajează teren agricol pe o suprafață de circa zece procente din zonele post-minerit, care, în viitor, vor reprezenta o sursă de venit pentru fermieri din Lusacia. În peisajele post-minerit din Lusacia au apărut chiar și zone viticole.
Noi habitate specifice speciilor pentru protecția naturii sunt create pe o suprafață de circa 15 procente din totalul de spații rămase în urma mineritului. Până și specii de animale tot mai mult tulburate de peisajele create de om își găsesc aici un loc unde să trăiască. În timp ce în ultimii ani accentul principal a fost pus pe dezvoltarea și integrarea biotopurilor individuale, în zilele noastre mineritul de suprafață creează zone mari interconectate ce vor fi rezervate pentru protecția naturii în viitor. Un număr impresionant de specii de animale și-au găsit habitatul pe terenuri rămase în urma mineritului. Iepurele european, dar și pescărașul, potârnichea și prepelița folosesc zonele sterile recultivate drept adăpost. Nou-veniții, cum ar fi lupii, acceptă peisajul în curs de dezvoltare drept locul lor de odihnă.